Lumina zorilor, când răsare, îndrăzneşte. Să încerci, să sfidezi, să stăruieşti, să fii statornic, să-ţi fii credincios ţie însuţi, să te iei la trantă cu destinul, să uimeşti dezastrele cu sângele tău rece, să înfrunţi puterea nedreaptă, să insulţi biruinţa care s-a îmbătat, să nu-ţi pierzi cumpătul şi să ţii piept.

Nu poţi impeidica drumul gândurilor, întocmai cum nu poţi opri valurile mării să se întoarcă la ţărm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuşcare. Dumnezeu răscoleste deopotrivă sufletul omului şi apele oceanului.

Cine nu crede în nimic este capabil de orice.

Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!

Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atat de diferiţi faţă de Hristosul vostru.

Urăște păcatul și iubește pe păcătoși.

Cel care deranjează rasa umană cu idei, să fie pregătit ca acestea să fie înţelese greşit, şi asta este ceea ce s-a întâmplat cu Iisus.

Religia fără conștiință morală nu e decât un cult superstițios.

Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau sa cred”.

Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu.

Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezenţa lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcţia artei.

Conştiinţa păcatului sau a greşelii este acea forţa care mă împinge la săvârşirea greşelilor.

Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viaţa irespirabilă.

Dacă Dumnezeu reprezintă absolutul şi perfecţiunea şi ne-a creat pe noi atât de imperfecţi, înseamnă că a făcut-o pentru a putea iubi şi a deveni prin noi imperfect.

Care este adevărul? E omul una din gafele lui Dumnezeu sau Dumnezeu e una din cele ale omului?

Satan nu este ateist, el este antiteist pentru că crede în existența lui Dumnezeu, dar luptă împotriva Lui.

Orice dogmă reprezintă pentru posibilitățile logice ale intelectului unam o antinomie (Dumnezeu e Unul si în același timp e Trei), dar orice dogmă mai cuprinde, prin înșiși termenii ce-i întrebuințează (Dumnezeu e o Ființă în trei Persoane), și o indicație precisă că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere. În lumina acestui mediu postulat, antinomia cuprinsă în dogmă se schimbă, luând o înfățișare “de dincolo” care ne face să-i atribuim un înțeles, deși înțelesul ne scapă în întregime.

Fără Dumnezeu omul rămane un biet animal rațional și vorbitor , care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.

Cine caută adevărul – îl caută pe Dumnezeu, chiar dacă îi este clar acest lucru sau nu. (Wer der Wahrheit sucht – der sucht Gott, ob es ihm Klar ist oder nicht.)

Nu asculta pe aceia care vor discuta in mod subtil despre bine si despre rau. Nu te lasa impresionat de frumusetea si de finetea vorbelor lor. Caci Împaratia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in virtute.

Întâmplarea este pseudonimul lui Dumnezeu când nu vrea să semneze.

Necredincios. La New York – cineva care nu crede in religia crestina; la Istambul – cineva care crede.

Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele.

Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul sau, provenind din farmecele fizice ale existentei umane, tine, in aceasta privinta, oarecum, de acela al anticilor, cu culori mai noi si, indraznesc sa spun, mai insorite. Totul in el straluceste de pietre pretioase, respiram parfumuri si am adormi cu placere in aceasta moliciune asiatica, daca mâhnirea nu ne-ar aminti ca omul are un suflet.