Iubind, ne-ncredințăm că suntem.

E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește.

Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!

Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete își vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înțeleasă decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viața acestei lumi .

O iubire pe care ești nevoit să o pazești nu reprezintă nimic.

O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.

Dragostea este înțelepciunea nebunului și nebunia înțeleptului.

Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis; nu iubi dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza.

Dragostea nu inseamna a privi unul spre celalat, ci a privi amandoi in aceeasi directie.

Dragostea – iluzia este sa o intalnesti, cand de fapt ea se invata.

Cel ce iubeste doar apropierea dragostei, nu se va intalni niciodata cu ea.

Nu poti sa faci vreun rau când ai doar dragoste in suflet.

Dragoste. O nebunie temporara vindecabila prin casatorie sau prin indepartarea pacientului de influentele care au provocat tulburarea.

Sa darui totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata; asta inseamna iubire.

Nimic de pe lume nu merita sa te faca sa renunti la ceea ce iubesti.

Cand ti-e dor de cineva, sa nu inchizi ochii. O sa-ti fie si mai dor.